La începutul anilor 80, au fost demarate, la nivel european, discuţii în legãturã cu importanţa termenului libertate de mişcare.
în anul 1984, fostul cancelar german Helmut Kohl s-a întalnit cu preşedintele de atunci al Franţei, François Mitterand, la trecerea frontierei < Goldene Brenn > din apropiere de Saarbrücken. Aici au luat decizia de a elimina controalele la frontiera dintre Germania si Franţa. Nici unul din ei nu bãnuise atunci ce insemnãtate vizionarã va avea pe viitor acest gest pentru o Europã fãrã graniţe interne si fãrã controale la frontiera dintre state.
Viziunea lor a condus, intr-o primã fazã, la un acord între Germania, Franţa, Ţãrile de Jos, Belgia si Luxemburg, încheiat in 1985 pe nava "Astrid" pe râul Mosel, in dreptul micii localitãţi de frontierã Schengen din Luxemburg.
A urmat semnarea Conveţiei de Implementare a Acordului Schengen, în data de 19 iunie 1990. în momentul intrãrii în vigoare, în anul 1995, aceasta a eliminat controalele la frontierele interne ale statelor semnatare şi a creat o singurã frontierã externã unde controalele se desfãsoara conform unui set de reguli clare.
De asemenea, au fost stabilite reguli comune în materie de vize, migraţie, azil, precum şi mãsuri referitoare la cooperarea poliţieneascã, judiciarã sau vamalã. Toate aceste mãsuri, împreunã cu Acordul Schengen, Convenţia de Implementare a Acordului Schengen, deciziile si declaraţiile adoptate de cãtre Comitetul Executiv Schengen stabilit în 1990, precum si protocoalele si acordurile de aderare care au urmat constituie acquis-ul Schengen.
Iniţial, acquis-ul Schengen nu a fãcut parte din cadrul legislativ comunitar. Acest lucru s-a schimbat însã odata cu semnarea Tratatului de la Amsterdam, în data de 2 octombrie 1997, intrat in vigoare la data de 1 mai 1999. Un Protocol ataşat Tratatului de la Amsterdam încorporeazã acquis-ul Schengen in cadrul legislativ si instituţional al Uniunii Europene.
începând cu acest moment, acquis-ul Schengen face parte din legislaţia comunitarã şi a fost transferat in noul Titlu IV- Vize, azil, imigraţie şi alte politici legate de libera circulaţie a persoanelor, al TUE.
Spaţiul Schengen reprezintã o zona de libertate de mişcare unde controalele la frontierele interne ale statelor semnatare au fost eliminate si a fost creatã o singura frontierã externã unde controalele se desfasoarã conform unui set de reguli clare.
1. Cronologia aderãrii la spaţiul Schengen fiind dupa cum urmeazã:
- 1985- Belgia, Olanda, Luxemburg, Germania si Franţa
- 1990- Italia
- 1991- Spania si Portugalia
- 1992- Grecia
- 1995- Austria
- 1996- Danemarca, Suedia si Finlanda
- 2001- Islanda si Norvegia
Participarea Islandei si Regatului Norvegiei
Alãturi de Suedia, Finlanda si Danemarca, Norvegia şi Islanda iau parte în Uniunea Nordicã a Paşapoartelor,în cadrul cãreia au fost eliminate controalele la frontierele interne. Islanda şi Norvegia au semnat un Acord cu UE în mai 1999, în urma cãruia cele douã state pot participa la elaborarea noilor instrumente legislative ale acquis-ului Schengen. Actele sunt adoptate doar de cãtre statele membre UE, dar se aplicã şi Islandei şi Norvegiei. în practicã aceastã asociere ia forma unui Comitet mixt în afara cadrului UE, format din reprezentanţi ai Islandei, Norvegiei, Consiliului UE şi Comisiei Europene.
2.Decizia privind extinderea spaţiului Schengen a fost luatã la sfârşitul anului 2007 de Consiliul UE; astfel, la data de 21 decembrie 2007 au fost eliminate controalele la frontierele terestre şi maritime pentru cele 9 state membre (excepţie face Cipru) care au aderat la UE în 2004 şi la sfârşitul lunii martie 2008 vor fi eliminate controalele pentru zborurile interne Schengen în aeroporturi.
|
Cehia
Estonia
Letonia
|
Lituania
Malta
Polonia
|
Slovacia
Slovenia
Ungaria
|
Libertatea de mişcare a persoanelor este asiguratã pe teritoriul a 24 state membre ale spaţiului Schengen, fãrã controale la frontierele interne terestre şi maritime - din Portugalia în Polonia şi din Grecia în Finlanda.
State ce urmeazã sã adere la spaţiul Schengen:
Elveţia si Liechtenstein doresc sã adere la Spaţiul Schengen. în anul 2002, Comisia Europeana a început negocierile cu Elveţia. Aceste negocieri au avut ca finalizare semnarea de cãtre Uniunea Europeana şi Elveţia a unui acord de asociere a Elveţiei la implementarea, aplicarea şi dezvoltarea acquis-ului Schengen. în luna mai 2007, Elvetia şi-a anunţat intenţia de a se conecta la SISone4ALL, cel mai probabil în cursul anului 2008. Liechtensein se aflã în prezent în procedura de negocieri privind aderarea la Acordul de Asociere intre Elveţia si UE/CE.
Deşi a devenenit membru UE in anul 2004, Cipru va adera la spaţiul Schengen cel mai probabil în cursul anului 2009.
Acquis-ul Schengen a fost acceptat in totalitate odatã cu pregãtirile pentru aderarea la UE. Ambele state au depus Declaraţia de Pregãtire pentru evaluarea Schengen. Anul 2011 reprezintã orizontul de timp pentru aderarea celor douã state membre UE la spaţiul Schengen.
